Șemineul sculptat de ucenica lui Brâncuși, cum devine piatra poveste la Casa Tătărescu

În spațiul cultural românesc, legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București relevă nu doar o întâlnire între nume marcante, ci o punte între artă, memorie și infrastructură culturală. Această conexiune oferă o perspectivă asupra modului în care un artist de talia lui Brâncuși a fost adus „acasă” prin eforturile unei comunități conduse de o femeie cu viziune civică și cum moștenirea sa continuă să fie trăită și în spațiul intim al unei case bucureștene, prin lucrările ucenicei sale, Milița Petrașcu.

Șemineul sculptat de ucenica lui Constantin Brâncuși, cum devine piatra poveste la Casa Tătărescu

Legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu este o poveste a unei alianțe între artă și comunitate care a făcut posibilă realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu. Prin intermediul Miliței Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, această legătură se concretizează și în București, în spațiul Casei Tătărescu, unde se păstrează o serie de obiecte sculptate cu o semnificație profundă. Ansamblul de la Târgu Jiu, inițiat la propunerea Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, condusă de Arethia Tătărescu, a fost o formă prin care Brâncuși a revenit în România cu o operă care vorbește despre memorie, identitate și verticalitate artistică.

Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a Gorjului

Arethia Tătărescu, soția premierului Gheorghe Tătărescu, a fost o figură emblematică a implicării civice în viața culturală a județului Gorj. În calitatea sa de președinte al Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, ea a facilitat realizarea unui proiect cultural de amploare, care a depășit dimensiunea artistică pentru a deveni un program urbanistic și memorial. Sub conducerea sa, s-au mobilizat resurse financiare și umane pentru trasarea Căii Eroilor din Târgu Jiu, pentru exproprieri și pentru susținerea construcției Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, toate acestea făcând parte dintr-un efort de a construi o infrastructură culturală durabilă.

Drumul către Constantin Brâncuși: recomandarea Miliței Petrașcu

Inițiativa de a-l implica pe Brâncuși în proiectul memorial a trecut printr-o etapă intermediară esențială: recomandarea Miliței Petrașcu, ucenica sculptorului. Aceasta a fost figura care a făcut posibilă întâlnirea între geniul artistic al lui Brâncuși și viziunea civică a Arethiei Tătărescu. Prin această legătură, opera lui Brâncuși nu a fost doar o creație individuală, ci rezultatul unei rețele de oameni și instituții care au colaborat pentru a da formă unei memorii publice și a unei identități locale.

Ansamblul de la Târgu Jiu: o pledoarie pentru memorie și formă

Ansamblul monumental realizat de Constantin Brâncuși în 1937–1938 este mai mult decât o colecție de sculpturi; este o axă urbană și simbolică, un parcurs ritualic care unifică spațiul orașului. Componența sa include:

• Masa Tăcerii, care invită la reflecție și liniște;
• Poarta Sărutului, simbol al trecerii și al unirii;
• Coloana Infinitului, ce exprimă recunoștința perpetuă prin verticalitate și repetiție modulară.

Prin această organizare, ansamblul transcende funcția de monument, devenind o experiență în care forma și semnul se împletesc cu geografia și memoria colectivă. Inițiativa Arethiei Tătărescu, susținută de Liga Națională a Femeilor Gorjene, a fost esențială pentru realizarea și conservarea acestui patrimoniu cultural.

Milița Petrașcu: ucenica care leagă epoci și spații

Milița Petrașcu, una dintre ucenicele lui Constantin Brâncuși, a reprezentat un veritabil liant între artist și comunitatea care a susținut realizarea ansamblului de la Târgu Jiu. Implicarea sa în proiecte simbolice majore, precum mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, și contribuția la realizarea unor obiecte cu încărcătură culturală profundă, o poziționează ca o figură centrală în povestea artei românești a secolului XX. În contextul Casei Tătărescu, prezența sculpturilor semnate de Milița Petrașcu, printre care se remarcă un șemineu și o bancă, oferă o continuitate artistică și o punte între București și Târgu Jiu.

Casa Tătărescu: spațiul în care moștenirea prinde viață

Casa Tătărescu, situată pe Strada Polonă nr. 19, devine astfel un punct de legătură între trecut și prezent, între monumental și intim. Obiectele sculptate de Milița Petrașcu nu sunt simple elemente decorative, ci expresii discrete ale unui limbaj artistic care își trage seva din învățăturile lui Brâncuși. În acest cadru, Casa Tătărescu funcționează ca un spațiu de memorie vie, în care arta își păstrează funcția de semn și poveste, iar vizitatorul poate percepe o dimensiune mai personală a universului brâncușian.

Conturarea memoriei: între document și interpretare

Documentele de epocă și relatările istorice confirmă rolul fundamental al Arethiei Tătărescu în coagularea acestui proiect cultural, precum și contribuția Miliței Petrașcu ca ucenică și continuatoare a direcției artistice inaugurate de Constantin Brâncuși. Interpretările simbolice care înconjoară Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului adaugă straturi de sens, însă rămân în zona lecturilor care invită la reflecție, fără a substitui faptele concrete.

Expoziția recentă și relevanța actuală a operei lui Brâncuși

Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, găzduită între 2023 și 2024 de Muzeul Național de Artă din Timișoara, a reunit un număr impresionant de lucrări și a readus în atenția publicului român și internațional amploarea operei lui Constantin Brâncuși. Evenimentul a demonstrat capacitatea artistului de a genera interes și dialog cultural, subliniind totodată legătura puternică dintre rădăcinile sale românești și influența universală. În acest context, Casa Tătărescu își păstrează rolul de loc în care patrimoniul brâncușian este trăit cotidian.